Ştefan cel Mare: prima acţiune militaro-politică


Eşanu Andrei, Eşanu Valentina,

Publicat în ziarul Accente Libere, Chișinău, 8 Aprilie, 2004

 

După cum am arătat într-una din secvenţele precedente, după groaznica cumpănă din noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451, când a fost asasinat tatăl său, Ştefan cu ai săi  s-a refugiat în Transilvania unde s-a aflat până în vara lui 1456. În iulie sau august 1456, când ruda sa apropiată Vlad Ţepeş a luat scaunul domnesc în Ţara Românească, iar Iancu de Hunedoara se stinse din viaţă, tânărul fiu de domn moldovean împreună cu mama sa şi unchiul Vlaicul au trecut  în Valahia.

Atât în Transilvania, când se afla sub aripa lui Iancu de Hunedoara, cât şi în Ţara Românească, când s-a aflat sub ocrotirea lui Vlad Ţepeş,  pe măsură ce Ştefan  se apropia de vârsta majoratului, în anturajul său, a boierilor şi a oamenilor credincioşi s-a cristalizat treptat planul unei acţiuni prin care urma să dobândească tronul ţării, să-l prindă şi să-l  pedepsească pe asasinul tatălui său, Petru Aron. Deoarece prin 1456-1457, Ştefan se apropiase sau chiar trecuse de 15 ani,  putem admite că el a participat direct la elaborarea planului prin care se urmărea scopul de a obţine scaunul domnesc al Ţării Moldovei.

Planul acţiunii

După cum a fost zămislită acţiunea şi cum s-a desfăşurat în plinătatea ei, se poate spune că a fost pregătită pe îndelete, cu minuţiozitate, luându-se în calcul atât situaţia internă a ţării, cât şi cea internaţională.

Bineînţeles, cu toate acestea, pus în acţiune, planul nu putea să prevadă totul şi prin urmare nu era lipsit de anumite riscuri; riscuri care atât pe tânărul Ştefan, cât şi pe cei care-l înconjurau puteau să-i coste chiar viaţa. După câte se pare, Ştefan şi prietenii săi  înţelegeau bine că, în plan extern, ei nu puteau miza pe sprijinul marilor puteri vecine (regatele Ungariei şi Poloniei, Imperiul  Otoman), deoarece cu puţin timp în urmă le câştigase încrederea rivalul său Petru Aron, prin tratatele de vasalitate şi tributare. De aceea, unicul său aliat de nădejde a rămas domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, care l-a sprijinit în plan politic şi militar.

După cum se admite în literatura istorică, pregătirile în vederea luării tronului de către Ştefan au început în timpul aflării sale în Transilvania. Probabil, tânărul voievod, la fel ca şi tatăl său, Bogdan al II, miza  sau obţinuse promisiunea de a fi susţinut în acţiunea sa de Iancu de Hunedoara, însă aflarea acestuia departe de teatrul de acţiune a lui Ştefan, precum şi moartea neaşteptată a regelui în august 1456, au spulberat speranţele pretendentului moldovean la domnie. De aceea, în scurtă vreme Ştefan cu ai săi a trebuit să se reorienteze rapid şi să caute sprijin în altă parte. Rezolvarea a venit de curând în urma obţinerii pentru a doua oară a scaunului domnesc de către Vlad Ţepeş în iulie-august 1456. Din informaţiile oferite de Letopiseţul de la Putna reiese clar că voievodul Ţării Româneşti a acceptat să-l sprijine pe Ştefan în intenţiile sale de a dobândi scaunul Ţării Moldovei. Astfel, se pare că planul  acţiunilor ulterioare ale lui Ştefan a fost definitivat pe parcursul toamnei lui 1456 până în primăvara lui 1457.

Petru Aron contra tânărului Ştefan

După toate probabilităţile Petru Aron, în anii ultimei sale domnii (25 mai 1455-12 aprilie 1457), avea unele informaţii în privinţa tânărului fiu de domn Ştefan, ca potenţial rival al său. De aceea, a întreprins şi anumite acţiuni pentru a-l neutraliza sau chiar a-l nimici pe  Ştefan,  pe când era în „Ţara Basarabilor” (Ţara Românească). Acest fapt este dedus de Nicolae Grigoraş din conţinutul salvconductului (o scrisoare oficială – n.a.) de la 12 iunie 1460, adresat de către Ştefan lui Mihu logofăt, conform căruia domnul îl asigura pe boierul pribeag în Polonia „că nu se va mai gândi niciodată la cele întâmplate  în Ţara Basarabilor sau oriunde în altă parte, în orice vreme sau în orice zile, de acele lucruri sau de orice altă duşmănie”. Analizând informaţia din acest document, N. Grigoraş admite pe bună dreptate că, din porunca lui Petru Aron, logofătul Mihu a încercat să disperseze forţele din anturajul lui Ştefan, ba poate chiar şi să-l asasineze pe acesta. Acţiunea nu i-a reuşit logofătului, dar Ştefan, fiind informat în privinţa acestor acţiuni duşmănoase din partea lui Petru Aron şi a logofătului, pentru a-l atrage de partea sa pe boierul fugar în Ţara Leşească, îi promite ferm că îl iartă şi va uita ura faţă de el pentru totdeauna. Probabil, faptul că Mihu nicidecum nu s-a lăsat înduplecat de a reveni în ţară şi de a se împăca cu Ştefan denotă faptul că acesta purta asupra sa un grav păcat faţă de tânărul fiul de domn Ştefan.

Deoarece Petru nu reuşise să-l înlăture pe Ştefan, încearcă să obţină sprijin din partea fraţilor Buceaţchi din Podolia, care ar fi trebuit să-l ajute să se menţină  la tron. Aceste acţiuni puse alături de tratatele internaţionale încheiate de Petru Aron urmau să-i asigure stabilitate la hotare şi consolidarea în scaun. De altfel, poziţia lui Pentru Aron devenea din ce în ce mai şubredă din cauza că mulţi dintre boieri erau nemulţumiţi de politica sa de cedare şi închinare în toate părţile, la nordul ţării au izbucnit tulburări şi conflicte de graniţă, iar susţinătorii viitorului domn controlau întreaga Ţară de Jos.

Faza pregătitoare a acţiunii

Pregătirile din anturajul  lui Ştefan  decurgeau în împrejurări externe  complicate, dar destul de încurajatoare în ceea ce priveşte situaţia din ţară. După cum s-au derulat ulterior evenimentele, putem presupune că gruparea boierească din anturajul lui Ştefan era deosebit de activă. În special, s-au întreprins acţiuni de a ajunge pe căi tăinuite până la Suceava, unde trebuiau convinşi să treacă de partea lui Ştefan cei mai influenţi boieri din Sfatul domnesc al lui Petru Aron, apoi trebuia de suflat ceva la ureche şi mitropolitului Teoctist. Trebuiau adunate de prin ţinuturile Ţării de Jos cete de oameni, care să-l sprijine în acţiunea sa pe Ştefan, mai trebuiau adunate mijloace necesare pentru a angaja şi mercenari, pentru arme şi provizii etc. Deşi foarte tânăr, Ştefan cu Sfatul boierilor apropiaţi a ştiut să organizeze campania sa în Moldova în aşa fel ca să-l ia prin surprindere pe rivalul său Petru Aron, eveniment care s-a produs în aprilie 1457. Rândurile celor din tabăra lui Ştefan numărau, după cum se arată „la letopiseţ” vreo şase mii de oşteni, între care boieri mari şi mici, oaste adunată şi susţinători din Ţara de Jos, mercenari şi oaste de-a lui Vlad Ţepeş.

A doua fază a acţiunii

Acţiunea s-a desfăşurat în toiul primăverii, când condiţiile climaterice au permis un marş destul de rapid spre Suceava. Istoricii, care au cercetat această campanie a lui Ştefan, au observat, pe bună dreptate, că aceasta nu se deosebea aproape cu nimic de alte acţiuni similare din partea atâtor pretendenţi de care, trebuie să spunem,  văzuse de multe ori Ţara Moldovei după moartea lui Alexandru cel Bun. Ba mai mult, nimeni nu putea să-i garanteze succesul, adică luarea scaunului, cu atât mai mult nu putea să-i întrevadă  lui Ştefan o domnie îndelungată. Oricum, în tabăra lui Ştefan s-a decis ca oastea adunată să urmeze drumul  spre capitală, să treacă prin ţinuturile din preajma Carpaţilor, de-a lungul Siretului, unde se ştia că tânărul pretendent are mulţi susţinători, iar în caz de eşec să se poată refugia în grabă peste munţi, printr-una din trecătorile luate sub control.

La rândul său, Petru Aron părea să nu fi fost luat cu totul prin surprindere, deoarece era informat într-o măsură oarecare despre intenţiile lui Ştefan, ieşindu-i înainte cu o oaste destul de numeroasă, care număra, de asemenea, vreo şase mii de oşteni. Precum arată letopiseţele moldovene, lupta hotărâtoare s-a dat lângă satul Dolheşti, pe Şomuzul Mare, pe drumul de la Paşcani, Fălticeni, spre Suceava,  în ziua de 12 aprilie 1457, cînd forţele lui Ştefan au obţinut o biruinţă hotărâtoare, silindu-l pe Petru Aron cu ai săi să se refugieze în grabă la Cameniţa, stăpânită pe atunci de poloni.

Îndată după aceasta, precum spune tradiţia, nu departe de locul bătăliei, pe un câmp numit „la Direptate” Ştefan a apărut în faţa mulţimii adunate: boieri, oşteni, clerici şi altă lume adunată din împrejurimi, fiind ales domn. Cronicele din sec. al XV-lea, ajunse până azi în redacţii mai târzii, nu vorbesc la direct despre alegerea voievodului pe câmpia Direptăţii, dar despre faptul că noul domn a dorit, probabil, să audă din partea celor adunaţi că îl recunosc drept domn şi îl vor susţine ulterior. Acest eveniment a fost considerat de către cronicarul Grigore Ureche, în sec. XVII, drept procedură de alegere a voievodului.

Ştefan şi Sfatul său domnesc

După câte se pare, chiar Ştefan sau sfetnicii săi îşi doreau încă de pe atunci când pregăteau acţiunea ca în caz de izbândă să aibă loc un dialog sincer al tuturor grupărilor boiereşti aflate în îndelungate contradicţii, să pună capăt  rivalităţilor  şi să se reunească în jurul noului domn. De aceea, în scurtă vreme, în primul Sfat de boieri al lui Ştefan cel Mare, care figurează în documentele interne emise de cancelaria sa în septembrie 1457, apar nu numai boierii din anturajul său apropiat, dar şi mulţi boieri din fostul Sfat domnesc al lui Petru Aron. Aceasta componenţă a Sfatului domnesc arată că Ştefan a reuşit să depăşească multe din conflictele interne, rivalităţile dintre diferitele grupări boiereşti şi să închege în jurul său un Sfat reprezentativ. Astfel, un al doilea pas spre consolidarea sa în scaun a prins contururi reale, profilându-se în ţară pe această cale o nouă realitate politică. Prin acest demers Ştefan a reuşit să facă grupările boiereşti mai receptive, mai tolerante una faţă de alta, oferindu-le reale posibilităţi de împăciuire şi unire a forţelor în faţa unor iminente primejdii din partea unor duşmani din afară şi în primul rând din partea Imperiului Otoman. Dar şi după aceasta noul domn nu a încetat să depună eforturi pentru a-i atrage de partea  sa şi pe alţi boierii pribegi. Pe această cale Ştefan urmărea scopul nu numai de a lichida un nucleu în jurul căruia putea să se coaguleze o nouă forţă politică duşmănoasă lui, dar şi să slăbească esenţial forţele pe care se sprijinea Petru Aron.

Pentru cititorii mai puţin iniţiaţi, vom arăta să Sfatul domnesc era o instituţie medievală pe lângă domn din care făcea parte un anumit număr de 15, 20 sau chiar 30 dintre cei mai importanţi boieri ai ţării, unii deţineau dregătorii importante la curtea domnească, pe la cetăţi şi ţinuturi. Sfatul domnesc era un organ consultativ, în şedinţele căruia se luau în dezbatere principalele probleme ale ţării. Deseori, membrii Sfatului domnesc erau numiţi şi sfetnici domneşti. Din primul Sfat domnesc al lui Ştefan cel Mare au făcut parte: „Cozma al lui Şandru, Manoil fost pârcălab de Hotin, Oană Julici, Petru pârcălab, Vlaicul pârcălab de Cetatea Albă, Costea Orâş, Goian vornic, Iliiaş şi Petru Ponici pârcălabi de Suceava, Ciopei pârcălab de Neamţ, Oţel, Hodco a lui Creţu, Micu Crai, Şteţco a lui Damăncuş, Isaia postelnic, Stanimir vistier, Zbierea stolnic, Tabor ceaşnic şi Ion comis”.

Epilog

Astfel, iubite cititorule, s-a încheiat prima acţiune militaro-politică a lui Ştefan cel Mare, prin  care el a obţinut scaunul domnesc. Autorii anonimi ai Cronicii putnene apreciau această bătălie drept „cea dintâi biruinţă” a lui Ştefan.  Campania militară a fost organizată si s-a desfăşurat în stilul altor acţiuni similare din epocă. Cu toate că izbânda în lupta hotărâtoare a fost de partea tânărului voievod, totuşi, ţinem să arătăm că în urma acestei acţiuni Ştefan nu a reuşit să îndeplinească toate sarcinile pe care şi le pusese.  Mai ales nu a reuşit să-l prindă pe rivalul şi asasinul tatălui săi, Petru Aron, care, refugiindu-se în Polonia, a continuat încă multă vreme să uneltească împotriva lui Ştefan.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s