Ştefan cel Mare şi epoca sa. Privire generală.


Eşanu Andrei, Eşanu Valentina,

Publicat în ziaru Accente, Chișinău, 12 Februarie, 2004

La 2 iulie 2004 se vor împlini 500 de ani de la trecerea în nemurire a celebrului voievod al Ţării Moldovei  – Ştefan cel Mare. Personalitate genială,    strălucitul domn a lăsat o urmă adâncă în istoria, cultura şi civilizaţia multiseculară a poporului său şi a întregii Europe.  Ştefan cel Mare a desfăşurat o activitate multilaterală, a fost un strălucit comandant de oşti, un înzestrat strateg militar, un mare ocrotitor şi sprijinitor al culturii şi spiritualităţii româneşti, a înălţat pe tot întinsul ţării puternice cetăţi,  frumoase biserici şi mănăstiri, pe care le-a înzestrat cu numeroase danii – moşii, cărţi şi odoare bisericeşti. Ştefan a ştiut ca nimeni altul în întreaga istorie zbuciumată a Ţării Moldovei să înveşnicească numele strămoşilor săi, iniţiind întocmirea unor cronici şi pomelnice, copierea de multe cărţi, precum şi înfrumuseţarea mormintelor străbunilor şi părinţilor săi cu splendide lespezi tombale. Bun gospodar, el a ştiut să dirijeze cu pricepere treburile interne ale ţării, stimulând dezvoltarea economiei, comerţului şi oraşelor. Totodată, a dus o activă politică externă, prin care căuta să apere independenţa ţării.

Moldova lui Ştefan cel Mare, aflată la porţile creştinătăţii, timp de o jumătate de secol a ţinut piept celei mai mari puteri militare din  Evul Mediu – Imperiul Otoman. Prin războaiele sale de apărare faţă în faţă cu turcii, leşii, tătarii ş.a. Ştefan cel Mare a înscris prin victoriile sale  de răsunet european cele mai strălucite pagini de istorie militară a poporului român.

Trebuie de arătat că Ştefan, prin geniul şi înţelepciunea sa, a ştiut să se sprijine pe parcursul domniei sale pe întreg poporul ţării, adunând, după cum se ştie, în clipele cele mai grele, în „Oastea mare” de peste 40.000 de oameni, boieri mari şi mici, slujitori şi altă nobilime mică, ţărani, orăşeni şi târgoveţi. În afară de aceasta, el a ştiut ca nimeni altul să adune în jurul său, în sfatul domnesc al ţării, sprijinindu-se pe boieri şi clerici dintre cei mai înţelepţi, militari, administratori, pârcălabi viteji, care l-au ajutat şi l-au sprijinit în cele mai multe din acţiunile sale, atât în timp de pace cât şi de restrişte, în ţară şi departe de hotarele ei. Poate că forţa sa constă, în primul rând, în aceea că a ştiut ca nimeni altul să se înconjoare cu personalităţi politice şi militare, care alcătuiau pe atunci cu adevărat elita de vârf a ţării.

În timpul îndelungatei sale domnii  Ştefan cel Mare a încheiat şi a desfăcut, când a găsit de cuviinţă în folosul ţării sale, numeroase tratate şi alianţe, jucând pe interesele şi contradicţiile dintre marele puteri vecine.

În totalitatea sa, domnia lui Ştefan  a fost o epocă de glorie şi de mari realizări cultural-artistice, fapt ce le-a permis contemporanilor şi urmaşilor să-l supranumească „cel Mare” şi „Sfânt”. Datorită  nesecatei sale activităţi, atât în plan politic, cît şi cultural, celebrul domn al Ţării Moldovei  a intrat în istoria universală ca o personalitate de prim rang.

Îndelungata domnie de „47 ani, 2 luni şi trei săptămâni” (Grigore Ureche, „Letopiseţul Ţării Moldovei”)  s-a reflectat pe multiple planuri în cele mai diverse izvoare istorice: letopiseţe ale Ţării Moldovei,   cronici şi diverse lucrări de istorie din acea perioadă, apărute în Polonia, Lituania, Marele cnezat al Moscovei, Imperiul Otoman, Ungaria, Veneţia, Genova, Roma, Hanatul Crimeii ş.a. Realităţile tării au căpătat o vastă concretizare în documentele ieşite din cancelaria domnească a marelui voievod, fiind descoperite şi publicate până astăzi sute de cărţi domneşti de danie, de întăritură, de imunitate ş.a. Politica externă a lui Ştefan cel Mare o aflăm din tratatele sale internaţionale cu ţări vecine şi mai îndepărtate, din corespondenţa sa diplomatică cu regii: Matia Corvin, Maximilian I de Habsburg, Kazimierz Jagiellonczyk, marele cneaz Ivan al III-lea, sultanii Mehmed al II-lea şi Baiazid, cu Papa Sixt al IV-lea, şahul persan Uzun  Hassan, cu capii încoronaţi ai Caffei şi Mangupului.  Deosebit de interesante şi utile pentru cercetările istorice şi cunoaşterea epocii lui Ştefan cel Mare sunt  numeroasele pomelnice şi cărţi mănăstireşti, inscripţiile de pe zidurile cetăţilor şi pisaniile bisericilor, inscripţiile de pe pietrele de mormânt, de pe clopote, obiecte şi veşminte bisericeşti. Destul de numeroase sunt şi notele  martorilor oculari, care au aşternut pe hârtie, pergament şi piatră impresiile lor despre Ştefan cel Mare, despre Ţara Moldovei, despre evenimente de anvergură, cum ar fi războaie, încheieri de alianţe dinastice şi politice. Foarte interesante şi valoroase completări la izvoarele scrise aduc şi săpăturile arheologice. La descoperirea, cercetarea şi sistematizarea  acestor numeroase surse istorice, care, cu timpul s-au precipitat în multe biblioteci, arhive, muzee, colecţii private, centre ecleziastice ş.a. din ţările  Europei, Orientului Apropiat şi chiar din Statele Unite ale Americii, şi-au adus contribuţia mai multe generaţii de istorici din Moldova, România, Rusia, Polonia, Turcia, Italia, Ucraina, Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria, Grecia ş.a.

Această muncă, care durează mai mult de un secol şi jumătate, s-a soldat cu numeroase ediţii critice şi de popularizare de  letopiseţe şi cronici, documente istorice interne şi externe, impresii de călătorie în limbile slavonă, latină, greacă, română, poloneză, rusă veche ş.a.  În paralel, au fost publicate un număr mare de monografii, culegeri de studii, lucrări de sinteză şi de popularizare, dedicate marelui voievod Ştefan cel Mare, activităţii sale pe multiple planuri. Astăzi,  numărul lor a ajuns poate la câteva zeci de mii de titluri. S-ar părea că toate documentele şi mărturiile vremii despre Ştefan cel Mare au fost descoperite şi că totul sau aproape totul se cunoaşte despre marele voievod şi strălucita sa domnie. Dar investigaţiile în arhivele, muzeele şi bibliotecile lumii, pe şantierele arheologice continuă. Ba într-o ţară, ba în alta, istoricii vin cu descoperiri noi, senzaţionale, care aduc completări, precizări şi interpretări noi în ceea ce ţine de activitatea lui Ştefan cel Mare.

Comemorarea a 500 de ani de la trecerea în nemurire a  lui Ştefan  cel Mare şi Sfânt este un prilej nu numai pentru a ne aminti de faptele marelui voievod, dar şi pentru a continua investigaţiile, de a pătrunde cu ochiul minţii în epoca sa, de a scoate în vileag  noi mărturii şi aspecte ale strălucitei sale domnii, de a familiariza publicul cititor cu faptele sale de vitejie întru apărarea pământului strămoşesc, cu vasta sa activitate ctitoricească, de a arăta cititorilor cum marele nostru voievod a reuşit cu mijloace mici să facă fapte mari şi să înscrie Ţara Moldovei pe orbita vieţii politice, culturale şi spirituale a Europei de atunci.

Deşi a trecut o jumătate de mileniu de când vestitul nostru domn îşi doarme somnul de veci la Putna, personalitatea sa rămâne deosebit de vie în memoria poporului. Până astăzi circulă zeci de legende,  numele său este cântat în balade şi colinde. De numele lui Ştefan cel Mare poporul leagă întemeierea multor sate. Drept mărturie a veşnicii memorii, a strălucitei sale domnii stau şi până astăzi numeroasele ziduri de cetate, biserici şi mănăstiri, palate domneşti, poduri, stejeri ş.a.

Pe parcursul anului 2004, săptămână de săptămână, vom veni cu aspecte şi secvenţe din viaţa şi activitatea pe multiple planuri a lui Ştefan cel Mare. Vom încerca să arătăm cine au fost părinţii şi bunicii său, unde şi când s-a născut, unde şi-a petrecut copilăria, mediul în care a fost educat, împrejurările în care a luat scaunul domnesc, cum şi-a consolidat puterea ca monarh, cum şi-a desfăşurat activitatea pe întreg parcursul domniei sale, atât în plan  intern, cât şi extern. Vom încerca să scoatem în evidenţă date şi informaţii prea puţin sau cu totul necunoscute din viaţa personală a lui Ştefan cel Mare, despre familia sa, soţiile (Evdochia de Kiev, Maria de Mangup, Maria Voichiţa) şi urmaţii săi (Alexandru şi Elena, Bogdan-Vlad şi Petru Rareş), despre numeroasele războaie şi confruntări cu puternicii săi vecini,  încheierea de alianţe politice şi dinastice, soliile şi corespondenţa sa internaţională, despre numeroasele sale ctitorii de mănăstiri şi biserici, despre relaţiile sale cu clerul, despre legăturile sale cu mănăstirile de la Sfântul Munte Athos. Ne promitem să  dedicăm secvenţe aparte unor asemenea aspecte ca:  Ştefan cel Mare şi Cetatea Albă, Chilia, Hotinul, Orheiul, Soroca, conducătorii acestor cetăţi precum şi faptele lor de vitejie. Vom reflecta numaidecât activitatea unor mari personalităţi politice şi militare, care s-au înălţat şi s-au bucurat de aprecierea marelui voievod. Vom încerca să răspundem la numeroase întrebări şi probleme care au fost mai puţin cercetate sau sunt cu totul necunoscute. Vom încerca să tâlcuim, să interpretăm, să arătăm substratul real al multor legende şi mituri despre Ştefan cel Mare. În alte secvenţe, vom încerca să pătrundem în psihologia şi caracterul marelui voievod, să-i detectăm energiile şi spontaneitatea de care da dovadă în relaţiile sale cu boierimea şi dacă într-adevăr „a vărsat sânge nevinovat”, precum scrie cronica. Vom căuta să  arătăm fermitatea de care a dat dovadă în respingerea rivalilor săi, a pretendenţilor la scaunul domnesc al Ţării Moldovei.

Spunând toate acestea, vreau să te întreb, iubite cititorule, dacă ţi-ai pus vreo dată întrebarea câţi ani să fi avut Ştefan cel Mare când a urcat pe tron? Dar ce vârstă avea măritul domn, când s-a căsătorit pentru prima dată? Care este enigma miniaturii cu chipul voievodului din Tetraevangheliarul de la mănăstirea Humor (1473)? Ce urme a lăsat Ştefan cel Mare la Căprina şi Chişinău? Ce reprezintă celebra Spadă a lui Ştefan cel Mare de la Istanbul?  Care au fost izvoare de inspiraţie ale celebrul sculptor basarabean Alexandru Plămădeală când a făurit statuia voievodului din centrul Chişinăului, ce simbolizează ea?

Iubite cititorule, dacă vrei să afli  răspuns la aceste şi multe alte întrebări urmăreşte secvenţele noastre dedicare lui Ştefan cel Mare şi epocii sale  în săptămânalul Accente pe parcursul anului 2004.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s